| UmoR - 59 sec
Umor
Auteur : fugideaici
Tags:video
 | | Fidzi - Umor v disku - 227 sec
Nov video spot
Auteur : zimzelencek
Tags: fidži fidzi rap indie turbolenza slovenia slovenija ljubljana arih slovenski
| | Licitatie (Umor Negru) - 49 sec
Take a look and see :)
Auteur : deniedkid
Tags:funny comedie caterinca comedy crazy negru nigger kill umor
| | Luminita Soare Portretul criticului Karl Blödl -umor - 510 sec
Invataturile batrinului Karl Blödl catre natiune
Pe nimeni nu mai mira comentariile si criticismul marelui om de teatru Karl Blödl, veteran al presei si a redactiilor culturale ale citorva posturi de televiziune. Adica tot crestinul stie ca, daca vrea sa mearga la teatru sau la opera, mai intii trebuie sa-si faca niste teme de casa ca la cursul de "Introducere in scrierea stiintifica", teme care trebuie sa le ia cu nota cit mai buna in trei sau patru faze pina la examenul final, cind are in sfirsit voie sa mearga la teatru. Piesa "Moarte la Venetia" inscenata de curind, cel putin ne-a pus pe ginduri si am inceput sa inversam personajele, autorul regizorul si ne-a facut si pe noi ca public ne punem in pielea personajelor ca si cum si noi am juca pe scena. Domnul Blödl ne-a recomandat cartea, care are vreo 60 de paginute, carte care care se transforma in libretto de opera apoi in script, in scenario pentru film. Dupa ce stim si citim cu atentie materialul de studio, avem voie sa mergem la spectacol, care dureaza circa doua ore si jumatate fix, domnul Blödl cronometrind cu exactitate, in tinerete fiind pentru un an chiar antrenor de fotbal. Dupa introducere, criticul ne introduce in lumea spectacolului, si ne povesteste cu alura de bunic despre drama scriitorului german Aschenbach care se indragostise la Venetia de un flacau minor polonez. Apare si Thomas Mann in persoana care deplinge starea mizerabila cu tenta homosexuala dar si sentimentele aprinse dintre cei doi indragostiti, iar aceste sentimente sint cintate in opera si jucate dupa bagheta regizorala a regizorului Moshi Noida, un regizor de origine asiatica si mare amator de dragoste cu zburatoare precum lisite, giste salbatice si lebede. La acest festival, regizorul a dat comanda unui tablou scenografic cu ochii supradimensionali ai lui Budha deasupra Dunarii albastre si picioarele lui Moise asezate ca piloni in prim plan pe scena principala. Ochii atotvazatori urmaresc tot timpul spectacolului viata saracacioasa vieneza, venetiana, relatiile amoroase, dar si strigatele Floriei Tosca, in timp ce-l cauta pe Mario prin spatele scenei intr-o dugheana moderna care se numeste "Alecui Doamne", un chiosc de luminari si de instrumente pentru efectuarea rugaciunilor pentru hindusi si pentur budhisti si unde se bea si cafea la nisip. Mai jos de-asupra ochilor sta scris :
"Te vede Dumnezeu. Nu ascunde nimic de El, ca dai de naiba"
Iar mai jos scris mai marunt: "Ascunsesi ceva cumva"?
Scarpia este in opera un jucator de pocker indirjit care joaca vila lui Mario si viata acestuia la septica si o pierde si pe Floria, pe care o vinde unor persoane de culoare si-i careia-I schimba numele in Haide Kulmea, personaj jucat memorabil de Ana Matache si cintat de nu stiu cine, ca Ana nu tradeaza secretele meseriei. Deci daca te duci la spectacol, trebuia intii sa citesti cronica lui Karl Blödl, care nu te lasa sa te apropii de usa principala a teatrului, te scoate imediat pe usa din spate, nici nu ajungi in sala de spectacole, te ia de guler inca de pe la grupurile sanitare ale acestor institutii pedante de cultura si te trimite la lectura. Scena pe care trebuia sa se joace in acest an cele mai mari spectacole in aer liber este un vapour vechi si uzat, o epava care trage in circa o darimatura de inchisoare, din care nu mai sint in picioare decit doi pereti si jumatate. Pe acest vapor au navigat seara de seara prea cunoscuta Ana Matache si iubitul dumisale Vilanamba Cucuruz si mai navigheaza inca. Ochii de pe scena nu deranjeaza pina acum pe nimeni, nici macar publicul larg obisnuit din localitate, obisnuit cu pescuitul si cu vinatul prin imprejurimile localitatii, ochii de peste fiind tot leitmotiv artistic, dar fiind vara nimini nu are chef sa arunce pesti proaspeti pe scena ca miros urit din cauza caldurii si-i deranjeaza pe protagonisti si le inversuneaza pe protagoniste sa spele mai des la masina de spalat a teatrului, care abia a fost reparata. Nu pe toti, cel putin nu pe Ana Matache care fusese in tinerete vinzatoare la o alimentara in Babadag si vinduse peste, de-aceea era ea o experta in ale pescariei. Mereu povesteste Ana despre acei ani, cind fusese repartizata ca tinara stagiara SECU de la facultatea de psihologie si tovarasii o trimisesera sa-si faca stagiatura in Delta, si in Constanta, ca sa-i urmareasca pe fugarii care plecau cu vapoare clandestine in strainatate si sa le faca dosare la securitate. Bineninteles ca iubeste si "numeralul" de la casa de bani, ea infiltrindu-se ca lucratoare la casa, deci casierita. Le intruia cu placere pe vinzatoarele celelalte:
"Trebuie sa ne iasa numeralul ma draga si seara sa putem sa ne gasim si noi bacsisul nostru. Acum, destul de virstnica, facea yoga, purta costume de silicon si masti de femeie de 20-30 de ani si lucreaza intrensiv la o cariera artistica remarcabila sub mai multe nume artistice. Joaca bine, dar nu cinta decit cu play back, se lauda ca e vocea ei si numai cind era strinsa cu usa marturiseste spasita ca o face de dragul socialului, pentru ca persoanele respective sint handicapate si nu pot sa-si interpreteze singure rolurile si joaca ea si colegii pentru ele.
Batrinul Karl Blödl ca critic de moda noua a artei vechi pe care o interpreta numai stiintific cu teme obligatorii pentru spectatori, o iubeste in nestire pe Ana si-i trimite regulat flori, dar anonym, ca sa nu-l bata Liessl, secretara cu care traieste de multi ani si care-I minca toata ziua bani cu telefoanele, vorbind in nestire la telefonul de la cabinetul personal. Secretara aceasta cinta si ea pritr-o relatie pe la niste teatre, mai bine zis mimeaza niste roluri
pe care le intrerpreta in maniera porno, ca asa trebuia de exemplu interpretata Manon sau poate chiar Violeta, care de fapt erau si pentru domnul Blödl niste tirfe care trecusera printr-o sumedenie de paturi, chiar sip e la Verdi sip e la Massenet facusera cu condicuta, spunea domnul Blödl. Batrin si linistit sta mereu pe scaunul sau, ca un rege, iar in ziare ne priveste un batrinel simpatic cu ochii putin zbanghii dar cu un zimbet de miere pe buze. Ce s-ar face lumea de azi fara o Anna Matache, fara un Karl Blödl sau un Villanamba Kukuruz? Ar disparea ca Atlantinda. De aceea ne bucuram sa-i avem printer noi si sa-i aplaudam si de ce nu, sa ne facem sirguinciosi temele de casa, ca sa putem sa conversam in sala de spectacol, sa incingem niste suete strasnice, niste debate, ca sa aratam ca nici noi ca public nu sintem mai prejos si sa pretindem diplome de merit
pentru lectura de la Karl Blödl insusi, care, desi exigent, iti da de fiecare data o sansa, fie ea si iluzie.
Auteur : phatronic
Tags:luminita soare umor satira cabaret flacara
| | LUMINITA SOARE : Monologul unui psihiatru umor sec - 475 sec
Monologul unui psihiatru in ziua sa libera
schita umoristica de Luminita Soare
Scena se petrece pe terasa unui restaurant de lux, sau in gradina restaurantului, undeva sub un pom umbros.
Baiete, o bere rece! Nu, nu doresc altceva, multumesc. Ba, ia stai putin, ia adu tu cosuletul acela cu covrigi sarati din stinga si o farfurioara cu alune americane ca mi se lasa intotdeauna de la bere.
Bravo, merci.
...Uite, d-aia --mi place mie sa ies la sosea singur la o bericica uneori cind am stress la serviciu sau am o zi libera ca asta, undeva la un restaurant select, de lux, ca sa-mi mai spal si eu gindurile cu o bere rece la umbra. Pai de ce? Pentru ca aici nu-i da mina oricui sa vina, ca e scump si daca sint singur pot sa vorbesc si singur dupa bunul meu plac cu mine sau cu eul. Numai cind trece chelnerul pe aici trebuie sa ma prefac ca privesc ciorile din pomul de peste drum care sint cei drept cam multe ale naibii. De aici pot zimbi nestingherit femeilor bine imbricate care trec pe boulevard sau pot sa-mi fac singur un masaj sub masa, cu conditia sa nu fie ciini prin preajma ca asa a patit un coleg care a ajuns la spital si a trebuit sa i-o coasa la spital, noroc ca a venit destul de repede salvarea. Pai cum sa nu vina daca era doctor. Tji, ce mi se zbate ochiul sting si-n trepetnic sta pentru azi ca daca ti se zbate ochiul sting ori vine vreo furtuna ori te certi cu cineva la serviciu. Pai furtuna nu vine ca e o cladura de simti ca te ia cu lesin iar cearta cu cine sa am ca doar eu sint pe picior de sef eu sint primar si-mi schimb mereu personalul odata la trei ani.
(suna telefonul)
Tji, dracia asta de celular care nu-mi da deloc tihna, suna mereu fara sa tina cont ca sint in ziua mea libera. (raspunde pe un ton artagos).
Ce-i ba? Eu sind, da cine sa fie, mama, tata? Aha, pai faceti-o o frectie zdravana, o spalatura de creier adevarata tragetii doi pumni in ficat si o sa prinda cu singuranta fa- ul, nu mi bemolul. Ce raceala, ce.i aia raceala domnule? Baga-i degetele in git, trage-i amigdalele mai in fata ca sa-i lasi in spate corzile vocale libere. Ei, vezi ca stii? Nu , nu te duci cu filmul la nici o televiziune fara aprobarea mea si nu inventezi nici un nume nou pina mine cind intur eu in tura. Tocmai am trecut pe la scoala rivalului care are si circ cu dresura de ciiini si manej de lei. Ce nu stie sa scrie? Ce fel de formule, de fizica? Pai tantalaule nu stii ca sextia noastra si eu personal ne ocupam numai de artisti si de scriitori? De naturalisti se ocupa vaca, colega aia grasa, mare cu parul rosu si ochelari, Andreea Hermalau.
Ce te priveste unde sint? E viata mea intima, personala, nu te prieveste pe tine ce fac eu in timpul liber. Ah, acesti subalterni incapabili si imbecili care nu inteleg nimic, trebuie mereu sa le explici cu lux de amanunte si nici atunci nu te inteleg. Spitalul nostru se ocupa de peste 50 de ani de fenomenul artistic si am ajuns sa avem chiar faima internationala, avem oamenii nostri peste tot: la posturi de televiziune, teatre, opere, arene in aer liber, teatre de vara, cinema si case de discuri...Ei, mai zic unii ca n-avem suflet, ca bietii pacineti sufera. Sa sufere ca d-aia sint pacienti, etete...eu mi-as vinde pentru bani si pe propria mama.
(suna din nou telefonul).
Alo, da. Da eu sint. Nu sint in localitate, sint in interes de serviciu. Aha, de la sectia trei zici ca esti? Cum l-ati omorit? Pai de ce ati omorit pacientul zevzecule, executindu-i o lovitura mortala cu vioara-n cap? Te-ai gindit tu cap sec citi bani a costat instrumental acela? O sa te pun sa-l platesti din propriul tau buzunar, ca sa te saturi. Si acum nut e enerva si nu tipa la mine ca te concediez. Calmeaza-te am spus si nu trebura ca nu te dau afara. Duceti-l la morga, aruncati-i niste cioburi in stomac, turnati-i o sticla de votca in el si declarati ca a fost singur , ca s-a imbatat si a mincat sticla petru ca era goala. O sa vin e u si o sa vorbesc cu colegul de la morga si o sa scriu eu in actul de deces ca a fost paranoid, maniaco depresiv si inca vreo doua diagnose la care mai trebuie sa meditez si ca a fost un artist ratat si s -a sinucis la betie inconstient, mincind o sticla goala pentru ca nu mai era nici un strop de bautura in ea, sitcla aceea fiind de fapt ultima, ca mai bause zece inainte. (inchide telefonul)
Subalternii astia sint niste incapabili si niste idioti. Baiete, inca o bere si niste covrigi. Multumesc.
(in acest moment apare un coleg cu niste dosare sub brat, care-l saluta respectuos).
Salut colega, Si tu aici? Eu beau o bere ca tot omul in ziua mea libera.
Unde? Cum? Pai sigur ca trebuie sa asculte. Medicul trebuie intotdeauna sa asculte si ce gindeste pacientul e sfint, trebuie sa faca exact cum gindeste acesta. Ce faci cu zodiacal ala? Pai si aici trebuie sa scriu zodiace, la naiba, in ziua mea libera, nici aici nu ma lasati in pace? Na; bine, lasa ca-ti dictez: scrie asa:
Sa ramina somer, sa faca datorii mari, sa-si omoare nevasta si sa intre in puscarie. Alegeti Jilava ca are si platou de filmare si putem face si niste filme cu el ca modele si peste cinci ani duceti acolo o pianina mecanica la care trebuie sa ia lectii cu o colega de-a noastra care este terapeuta muzicala. Gata. Si acum vreau sa-mi tihneasca berea. Ce mai vrei sa-mi spui? Cuuuuuuuuuuuuuum? S-a casatorit fara sa stim noi? Cum si-a permis? Cu o chinezoaica, drace. Cine joaca rolul lui ? Docturul Surcalete? Trimiteti-l in China sa se insoare. Si ce daca-I doctor, trebuie sa asculte si sa respecte principiul: "pacientul nostru
modelul nostru". Da, pune si ideile caluilalt pe rol. Filmul sa-l bagi in arhiva pentru anul 1969. Cum de ce tantalaule. Crezi ca nu stiu ca sintem in 2007? Vrei sa ne-o ia inainte si sa fie el mai mare rusinea,sa fie el primul in concurenta cu noi? Nu color boule, fa-l alb negru. Cartile publica- le in 1978. Lasa ca merge u cu tine. Nimic nu stiu cadrele astea noi de specialitate. Dar acum vreau sa-mi tihneasca berea asta rece. Sa fiti in alerta ba, cum e ceva, o idée noua, o notati imediat si facem niste roluri imediat..nu pe alea prea moderne le bagi in arhiva si le lasam sa mocneasca ca vinul bun vreo 10 ani si le scoatem atunci ca noi noute. Of, lasa ca merg eu cu tine, nimic nu stiti sa faceti fara mine. Dar ia stai un pic. Ia sa merg eu inaintea ta si tu mai ramii un pic si-l lichidezi pe chelnerul asta obraznic care se pare ca a auzit ce am discutat noi. Dar nu, mai bine lasa-l in viata, ca-l bagam mai bine in psihiatrie. Asa e, chelneri nu prea avem, si cred ca sectia unu duce lipsa de pacienti specializati in vreun domeniu de activitate....uite ca si gastronomia poate avea aici un cuvint de spus si bagam la televiziune niste emisiuni strasnice de bucatarie cu gatit la botul calului...sa vezi ce frumos o se ne fie, la ora noua dimineaza sa prezentam chelneri si bucatari la televizor, ca avem si colegi creativi care nu s-ar da in laturi sa invete sa gateasca si sa serveasca bere.
Lasa pistolul ala in pace si hai. Lsa ca-l bagam in psihiatrie, mama lui de urecheat, sa se invete sa mai traga cu urechea la ceea ce n.-are voie sa asculte.
Auteur : phatronic
Tags:Luminita Soare monologull unui psihiatru umor satira flacara cabaret
| | umor negru stomatolog - 29 sec
uita de roz. vei iubi mai mult negrul!
Auteur : umornegru
Tags: video blog
| | Top 5-umor romanesc - 599 sec
mondenii,vacanta mare,divertis,carcotasii,unguru bulan
Auteur : murasaki41
Tags: top umor romanesc romania romanian comedy comedie
| | Umor TONI FRUSTRATU - 353 sec
Sper sa va placa si sa va simtiti bine!Multumiti-ne sau injurati-ne aici!
Auteur : glumetu1990
Tags: umor toni frustratu stand-up
| | GALELE STUDENTESTI 2007 COSTINESTI - UMOR - - 334 sec
GALELE STUDENTESTI 2007 COSTINESTI - UMOR -
Auteur : epurecristian
Tags: filmmaker reel
| | Luminita Soare: "Maiestrie de chirurg" - I - Umor sec - 492 sec
"Maiestrie de chirurg"
Umor sec de Luminita Soare
Dupa ce am scris acest monolog, doua saptamini mai tirziu, sotului meu i-a fost taiata din greseala uretra, in timpul unei operatii complicate pe abdomen, implantindui-se o noua aorta.! In surdina: Uite asa as vrea sa mor" cu Gica Petrescu"
"Desi e dimineata si sint programat pentru ora opt in OP, nu ma despart inca de patul din camera de garda. Ametelile din seara trecuta inca nu mi-au trecut, am inceput sa vad cu gratii. Buna dimineata, sora sefa. Cum eu, vorbeai cum mine? Vai, cum sa dorm draga?...Stiu ca sint asteptat in sala de operatie, ce crezi, ca sint dement? Ia uite ce obraznica domnule, nici un fel de respect pentru seful ei, hic, si vorba aia sint doar Profesor doctor. Buna, buna colega draga! Nu, azi n-am cursuri, azi operez. Hai, pa"...(casca). Intra in sala de operatie in boxershort in carouri si tricou verde.
"Buna dimineata la toata lumea. Stiu ca sunt asteptat, lasati prostiile!
Stiti bine ca nu-mi place sa se vorbeasca mult in sala de operatie. Ati facut anestezia? Unde-mi sint tacimurile? Nu sint asezate in ordine, instrumentele chirurgicale se pun in partea dreapta nu sintga...ce naiba atitea tampoane si foarfecute, timpito? Bisturiu... Ce, cum sa-mi tremurie miinele colega?! Asistent, votca de intrare! Cu suc de rosii si piper! Inca una...Vezi ca nu mai tremura? Ce-ati facut cu tirbusonul? Ia da domule sticla aia aici, ca nu sinteti in stare sa desfaceti o sticla de votca..nu vezi ca in aia veche nu mai e nimic? Stiu ca numai sticlele de vin se desfac cu tirbusonul, ei lasa ca nu sint atit de incult! Am suficienta cultura viticola, asa sa stii, colega. Penseta in mina dreapta netoato! Uhu...hihihi...lasa ca nu se scoala, a fost asa de sperietoare, cu asesteziile noastre nu simte nici daca tai tabla si-ti faci o Skoda Oktavia pe el. Hhihiih, ce caraghios sta sub pinza aia verde...hai noroc. Ce vrei draga cu camasa aia verde, sa ma imbraci? Lasa ma pe mine cu regulamentele astea, aici eu sint stapinul! Ma simt bine asa cum sint imbracat. Ai ceva impotriva pantalonilor mei scurti si a adidasilor? O tigara! Unde dracu ati ascuns scrumiera aia, mai netotilor. Pina trag eu doua fumuri ia ia tu bisturiul asta colega si taie aici sub ombilic. Taie, taie, nu te juca...apasa omule adinc, nu vezi ca n-ai vlaga. Sandwich... Nu puteai sa pui ceva mai multa brinza si o felie de castravete, o felie de salata, o rosie ceva, timpito...ce te zgircesti asa, ca doar spitalul plateste, nu tu? Tigara...Unde mi-e cafeaua? Nu a fost in stare nici unul dintre voi sa-mi faca o cafea...ce dom' Professor....nu umblati cu linguseli ba ...repede...merge si ness ce sa fac...uite ca nu-mi mai tremura miinile...inca un pahar de votca...phach...ce buna e dimineata sa o bei in liniste cu team-ul tau alaturi, si ce linistit e pacientul nostru. Ieri seara cind l-am pus sa semneze; era asa de guraliv saracu, si acuma uite cum tace....Animale, Tiere...Raten...Ungeheuer, sobolanilor, bai sobolanilor, pai d-aia sinteti ba pacienti, batuti de soarta...uite-l ba cum tace si nu zice nimic...E gata cafeaua? Prea putin zahar nepriceputo! Tampon, penseta...ce dracu faci cu sfoara aia, ce cu sfoara de cinepa coasem pacientul? Bine colega, stai in stinga...Scoate ficatul, cintareste-l...bu, e OK!. E in limitele normalului...faceti asa cu toate organele pina vin eu de la grupul sanitar...am baut al naibii, cam multa bere azi noapte...Sa fiti gata bai, cu cintarirea organelor pina vin, ca dupa aceea trebuie sa facem golirea intestinelor apoi cautarea orgsnului bolnav---Aprinde lampa aia domnule, cauta bine-n burta, cauta bine...Si la mina? Care mina? A, o ai de cind lucrai la mina?...Da, e buna si puternica, nu ca ale noastre...Au pus numai becuri de 40 de Watt, ca sa raminem chiori....nu vad nimic...lasa ca va spun eu cind vin de la buda, ca nu mai pot...Colega, preia stafeta, ca vin repede." (Se intoarce cu un ziar sub brat)." Citii si ziarul pina una alta. A fost vijelie aseara si nici n-am stiut...uraganul Hamam a zguduit tara. L-ati si cusut. Bravo.. Mai traieste? Iara bravo! Si ce-a avut de fapt? Din curiozitate, asa...Aha, apendicita...eh...bine ca l-am rezolvat si pe asta...Daca nu-i faceam operatie deschisa nu stiam domnule ce are in el, ce e si omul...asa om fi si noi umpluti, cu organe din astea? Pfui, ce e si omul! Ma duc sa ma culc...nu, sticla o iau cu mine...nu ma intereseaza, sint in schimbul meu, sint inscris aici pe usa pina la ora 12 si acum e ora 9,30. lasa ca o decontezi la biroul de management. Pai ca de obicei, morfina...ce sa scrii ca e? Sau antinevralgic lichid. Bravo, inca o reusita pe cele mai inalte culmi ale stiintei. Hic! Cred ca e de mara Brejnev, nu putea domnule sa gaseasca o slibovita autohtona...Noapte buna..uite ca nu-mi mai tremura mina...dorm si florile-n gradina, dormi in pace...hic.
Auteur : phatronic
Tags: Luminita Soare umor sec comedie literatura flacara
| | Luminita Soare: Ana Matache II si octavele. umor sec - 522 sec
Ana Matache si octavele. Schita umoristica de Luminita Soare
Fond muzical: sarba munteneasca: la fluier Dumitru Zamfira. Ciocarlia, La vioara Benone Damian
Critici şi compozitori veniră să se înfrunte unii pe altii şi să vorbească la diferite posturi de radio şi televiziune, despre compoziţia unei octave. Unii ziceau pe drept cuvânt, că pe vremea lor, octava avea doar opt tonuri, adica opt trepte; că avea pe vremuri doar şase tonuri si două semitonuri. Gregor Franziskus Auzihass un mare compozitor al noilor generatii fu invitat chiar de ziarul Curierul de Hirschtetten să dea releaţii despre cunoştinţele dumisale ştiinţifice despre materia octavei, la care dumnealui răspunse cu nonşalanţă că nu stie ce este aceea o octavă dar că se va interesa şi-i va trimite răspunsul prin e-mail, dar in orice caz el crede personal, dar nu e sigur, că aceasta are mai mult de 12 tonuri...Un alt critic muzical şi compozitor, Michael Doarkuunde, mare expert în muzicaluri, răspunse:
"Am auzit undeva o expresie muzicală nouă: "Sintxă muzicală"...cineva parcă spunea ca ar fi o frază muzicală scrisă cumva, corect sau nu corect. Trebuie să-ntreb aşa ca ma scuzaţi, n-am timp de octavele voastre. În orice caz o octavă trebuie sa aibă cel putin 30 de tonuri si de nuanţe, chiar şi de alb si de gri pot apărea şi chiar cu modele ca in legendele hartilor geografice ale patriei. Paleta cromatică e dată naibii de complexă în muzica secolului 21. Acum fug la spital unde lucrez ca psiholog social, să văd care dintre pacienţii mei artişti a spus asta, să-i cer detalii. Sună-mă mai bine seara, că ziua sînt mereu pe drumuri."
Actualmente, vocea standard vienză are circa 3-5 octave iar octava depinde de cît cântareşte sunetul: dacă e mai greu sau mai usurel, după principiul vînzarii productive de pe piaţa modernă şi bine aprovizionată a secolului douăzeci şi unu. Aşa explica şi diva Naomi Sumabade, despre flexibilitatea octavei moderne şi influenţa ei asupra muzicii moderne universale:
„Adică, să zicem că mata ai de exemplu peşte de vânzare, care costă să zicem 10 Euro Kg...pui acolo mai mult dacă vinzi mai mult şi zici...ok...cinci kg şi plătesti doar patru, dar tot cinci kg. rămîn pe cîntar, înţelegi....sau un kg. de mere este compus uneori din cinci mere, uneori din opt, depinde de mărimea fructului."
Dumneaei credea desigur că uneori avea trei patru octave, uneori doar două şi trei seferturi.
Ana Matache se alese cu trei octave dintre care cea de jos avea 12 tonuri cea mijlocie 14 iar cea de sus 19. Între timp, marii compozitori bat la usile marilor teatre muzicale cu compozitii scrise "in zig-zag". Nu râdeti de minunatele taine ale ştiintei muzicale...Mai ales că am auzit chiar acum două zile la radio la telejurnal, la rubrica de cultură, că semitonurile se vor impărţi in opt iar tonurile in şaisprezece. Compozitorii vor avea voie sa compună doar dacă vor dovedi că au făcut studii de perfecţionare de specialitate cu medici ORL-isti şi compun muzica după tonometru, cu inflorituri stilistice de decibeli pe o scală statistică dată, inmulţind astfel si numărul notelor de pe portativ...pe lîngă obişnuitele do, re, mi, fa sol, la si, să fie introduse de pildă note noi precum: bok, nok, gok, tok, kok.
Despre muzicieni numai de bine zic şi eu...singura problemă va fi cu descifrarea partiturilor...care chiar cu computerul sînt greu de interpretat...încă un amănunt: se vor introduce în programele muzicale: sirena politiei cea a pompierilor şi alarma aeriană ...iar pentru ritm se va folosi direct seismograful, metronomul classic fiind şi el in vremurile marei stiinte muzicale si cercatarii acesteia perimat, deci ieşit din uz.
Auteur : clarissa64
Tags:luminita soare umor teatru comedie flacara
| | umor eminescu - 400 sec
umor eminescu preuniversitaria pantomima mr. nogy ceausescu elena caterinca ras porno
Auteur : gabitu200
Tags:umor eminescu preuniversitaria pantomima mr. nogy ceausescu elena caterinca ras porno
| | LUMINITA SOARE SILE DE LA NOUA- UMOR - 756 sec
Sile de la "nouă" schita umoristica de Luminita Soare
Sile Nică Neronius era medic neurolog. Deşi majoritatea spiritualilor săi prieteni îi spuneau măgulitor că-i tobă de carte, el se limita la reflecţii abstracte despre viaţă, la un pahar de vin de Odobeşti. În scena următoare, viaţa îl găsea la masă, însoţit de prieteni şi de viciile sale umane, la spitalul cu numărul 9 al oraşului X.
În acestă scenă, Sile Nică Neronius purta o perucă neagră buclată, hlamidă albă (pe care nu apucase să şi-o dezbrace după trecerea în revistă a rolurilor pentru videotecă) şi sandale aurii.
"Unde-mi sînt lăutarii?"
Aceste cuvinte, trebuiau să stimuleze procesul de conştiinţizare al subalternilor lui Sile. El, cotoşmănit bine în fotoliul său de "şef", dădea ordine în dreapta şi-n stînga.
SILE: Veniţi dragii mei mai aproape. Unde mi-e acordionistul?
SORA ANA: Vine imediat, stăpîne. Are program de condicuţă pe Lipscani, dar l-am adus în locul lui pe Ilie.
SILE: Bravo! Să-mi cînte acum, o manea despre fericire.
Acordeonistul Ilie, un bărbat negricios cu chelie, se apropiase şovăitor.
ILIE: Să trăiţi şefu' ! Ce să vă servesc?
Sile se rotea spre el, arata două picioare epilate, îmbrăcate în ciorapi albi de damă, pe care nu se jenase, să şi le ascundă sub hlamida albă de imperator al tenebrelor medicale, mă rog, ale subconştientului uman.
SILE: Iubitule, poţi să-mi cînţi acum: "Iubire, bibelou de porţelan"?
ILIE: Aoleo, nu pot şefu! Şlagăre nu ştiu. Nu le ştiu decît pe-ale lui tizu Udilă.
SILE: Nemernic şi făţarnic extracerbat şi subcuturnic violentalcerbat. Acest acordionist mă face nervos!
ILIE: Acest pezeveghi în cearşaf mă face nervos, să moară mama. Dom' şef, eu nu ştiu decît lăutăreşti." Cu o expresie plictisită, Sile, fäcu un semn din mînă.
SILE: Bine, cîntă ce vrei.
Ilie începuse o horă "piteşteană". Sile, asculase puţin şi se răstise din nou.
SILE: Bucătar? Bucătar!? Unde mi-e bucătarul?
ASISTENTUL MARIUS: (Pocni din degete):Să vină imediat bucătarul!
Bucătarul, apăru cu o tavă goală, tremurînd:
BUCĂTARUL.Ce doriţi?
ASISTENTUL CRISTI: Noi nu dorim nimic. Domnul doctor ar dori ceva. Ce doriţi, dom' doctor?
SILE: O fleică de văcuţă, puţin în sînge, după care-mi curg balele lui Pawlow.
BUCÂTARUL: Vine băiatul.
Sile se ridase, vroia să danseze. Felcerii din camera de gardă îi veniră în ajutor, se prinseră cu el în horă. Acordeonistul zîmbi cu gura pînă la urechi şi cîntă la urechea lui Sile, un cîntec popular din folclorul maramureşean: "Aşa beau oamenii buni". Sile fäcu semne de nemulţumire şi comandă "Hora de la Adîncoasa".
SILE: Dacă aveam o Dona Siminică ceva, mai mergea, dar aşa, nu mă prea împac eu cu udăturile astea ardeleneşti. Vreau folclor autentic. Vreau Dona Siminică sau Romica Puceanu! Ori "Inel, inel de aur", acel monumental domn al inelelor, ori nimic. Sau, sa vina Ismene Dentar. Ismene Dentar era numele artistic al Ancutei Telorimanu, o fata nici urita nici frumoasa, care voia cu orice prêt sa devina star, dar san u se lase nici ce tehnica dentara, ea fiind de meserie technician dentar la "noua". Inarmata cu sculele specifice meseriei dintisorilor, incepu sa-si pileasca mai intii dintii ca sa poata cinta, aceasta idée fiind luata din cartea de povesti a lui Ion Creanga, mai précis din "Capra cu trei iezi". Nici studioul nu-I lipseste azi, nici instrumentele usor de minuit pe computer, de la cabinet si de acasa, de la noua, unde de fapt se si simte ca acasa. Sile Aron, sau Dr Rony cum i se spunea
in intimidate, s-a ocupat de caiera ei ca manager, infiltrind pe linga pacientii fani, si toata Valea Jiului cu toata populatia miniera, ortacii avind acces la computere in subteran, de unde puteau scie in pauza de masa la un lapte si un codru de pine un comentar devotat si plin de dragoste virtuala. Isma dentar sau Ismene cum ii spuneau apropiatii
nu era in ziua aceea de gasit, fugise cu niste gay la Intercontinental baieti dupa care era moarta si care plateau si bine, inclusive TVA-ul, taxa de urgenta si taxa de uzura pentru sex fara prezervativ.
Apăru al doilea acordeonist, Marinică.
Sile rîndji cu gura pînă la urechi, arătînd nişte dinţi albi, falşi şi foarte lungi.
SILE: Bine-ai venit măi Marinică! Cunoşti repertoriul!
MARINICÂ: Cunosc, dom' şef. Păi se paote distracţie fără "Leliţă floare"?
Sile dansa prins în horă, cu circa 15 felceri. Între timp se înfierbîntase şi începuse să-i pipăie pe felceri. Pe unul îl prinsese de fese, pe altul îl trăgea de curea iar altuia îi dădu pantalonii în jos.
SILE: Hai, să nu-mi faci mofturi, că te concediez..hm
Bărbaţi! Aduceţi bărbaţi mai mulţi aici! Aşa! Mă băiatule, ia încearcă tu şi mai jos!? Ah, este atît de minunat!
Sile pipăi mai mulţi felceri, le căută prin veşminte cu o mînă de expert iar cu cealaltă caută bani. Monezile veritabile le punea într-o cutie, pe cele neveritabile, le arunca într-o găleată argintie.
Sceana-l redă pe Sile în mai multe ipostaze, de la cea a normalului, pînă la cea a absurdului, cînd beţia treca hotarele tărîmului delirumului tremens.
De la absurd la realitate, rămînea doar un pas. După beţia plină de ravagii, a doua zi, cuprinsă în scena a doua, Sile semna morocănos sentinţe la moarte, condamnări la închisoare şi concedieri. El era într-adevăr şeful!
Auteur : phatronic
Tags:LUMINITA SOARE SILE DE LA NOUA UMOR SATIRA FLACARA
| | Luminita Soare: "Matrimoniale cu handicap" Part.2 Umor sec - 468 sec
Fond muzical: Cristian Vasile:
"Saruta-ma"
http://www.trilulilu.ro/Alex_Boso/ff0db4f5a62046
Despre Andromeda Stancastan am mai vorbit, s-a auzit despre ea si la postul de radio "Gura Ulucii" si la cateva posturi TV locale, pentru ca a dat niste interviuri interesante pe tema genezei dragostei. "Inca de pe vremea lui Cain si a lui Abel se cauta dragostea de calitate, din pacate amindoi multumindu-se cu citeva capre sui, in Biblie nespecificindu-se, de ce Cain si Abel nu aveau femei si daca aveau de ce le tineau ascunse?" Acesta tema profana facuta pe socoteala religiei mame o facu celebra in tot Ardealul, primarul Sighisoarei oferindu-I un post de prezentatoare la postul local de televiziune, cu posibilitatea de a se profila in pshhologia sexuala. A facut nenumarate cursuri pe teme culturale, cel mai important pentru ea fiind insa:"Psihologia montei spirituale si cautarea sufletului pereche in universul satului romanesc", Aici a invatat sa faca exercitii libere de Tantra si de Kamasutra. "Shakti, mama zeitelor grasane si pieptoase, incorporeaza energia ancestrala, in timp ce barbatul acesteia, Shiva, este raspunzator pentru constiinta si meditatie. Trebuie sa-i bagi in cap prostalaului tau handicapat, ca, daca el nu e prea energic, ai tu in tine energie cit pentru doi. Lasa-l pe el raspunzator pentru gandire, care pe tine de multe ori te cam depaseste, ca esti prea energica si energia iti cam intuneca judecata". Asa o sfatuia mentorul ei, Mike Bobescu, in timp cei excita anumite parti de corp..."Asta faci cu el asta nu"..."Nu uita poezia, frazele frumoase, declaratiile disperate de dragoste, in timp ce-ti etalezi tot ugerul in webcam". Mike prefera femeile grase cu sanii mari. Aceste femei erau pentru ele vaci, dar le nu se suparau ca erau numite astfel, pentru ca in India, vaca este un animal sacru. Monta spirituala era un curs complicat in care utilul era combinat cu placutul, adica partea teoretica era pusa in prectica de catre parteneri. Daca treceai pe sub ferestrele institutului, care era din fericire sau nefericire la parter, auzeai niste gemete lungi si erotice si indemnuri de tipul acesta. Muuuuuuuuu.... "Stai in doua picoare, Joiano." "Bravo, stai asa, nu lovi cu coarnele": "Ce dai asa din coada, ca doar nu stai in balegar si nici muste sau tauni nu sint preajma, gloaba".
(...)Andromeda se gindeste sa faca o calatorie turistica la Madrid, unde va locui la o buna prietena, Raresica Turbaneacu si se va duce ea personal la spital si va face ordine acolo, ca "energie a acumulat destula la Uluca de Jos", si ar mai avea "de dat si la altii". Iar pe nevasta handicapatului care are mereu nerusinarea sa nu dispara, o va gitui personal cu un streang special cumparat de la Basiilliane Traibastuca un marinar sughiubat din Braila de vita nobila dar care-si vinduse blazonul , poreclit Noe traznitul, care nu mai avea nevoie de el, pentru ca-si cumparase un camion si vinduse vaporul cu care transporta taurine si porcine. Acesta se extinsese in tara si circula acum cu camionul. Cind va ajunge Andromeda in Madrid nu stim, dar asteptam cu interes.
http://www.trilulilu.ro/Alex_Boso/ff0db4f5a62046
Auteur : phatronic
Tags: Luminita Soare comedy parody satire performing arts umor teatru scurt flacara
| | Luminita Soare: Povestea fericitului Andrei Chirila umor sec - 635 sec
Povestea preafericitului Andrei Chirilă
schita umoristica de Luminita Soare
Personajul este desigur imaginar, nume ca acestea sint pur si simplu intimplatoare si nu au nici o legatura cu personajula acesta.
Andrei Chirilă este un personaj cu o poveste a vieţii foarte complicată. Trăgîndu-se din părinţi foarte evlavioşi, se hotarî, după terminarea liceului să se facă popă. Dar nu reuşi la examen şi se călugări. Trei ani a petrecut Andrei ca pustnic intr-o mănăstire din Ardeal iar un an şi jumătate intr-o mănăstire din Moldova, unde s-a botezat întru Christos, primind nume nou de botez, fratele călugar Kiril
cel harnic. Era un călugăr foarte dibaci şi sîrguincios, muncea toată ziua din dragoste pentru muncă iar seara se ducea să joace pocker cu alţi sfinţi călugări cu care intra in tainele sfintelor jocuri de cărţi, beau pînă la miezul nopţii "aghiazma casei", o pălincă straşnică şi foarte tare, adoptînd şi gusturi ale preacurviei de la călugăriţele din satul vecin unde exista o mănăstire de maici. Mereu pus pe şotii, pleca în sat cu o traistă plină cu slănină afumată, cu pălincă şi cu ceva vin de ţară pentru dame, acestea nefiind obişnuite cu tăriile, precum sfinţii fraţi. Purta porecla "sfîntul călugăr Kiril, mînuitorul de popi", careul de popi fiind de fapt specialitatea dumnealui la cărţile de joc.
Cînd pleca în sat, rămînea de obicei 2-3 zile, iar cînd se întorcea era cam abătut şi încerca să se autopedepsească, rostind rugăciuni cu mare elavie sau cîntînd nazal cîntece biserişti sau cel puţin fragmente din acestea precum:
"Kirie eleison", "in Iordan botezîndu-te tu Doamne", "veşnica lor pomenire", "Hristos a înviat din morţi".
Rugţciunea sa favorită era: "Doamne, doamne, ceresc tată", pe care o recita ca pedeapsă pentru sine, pentru mădularele sale lumeşti şi păcătoase, pe drum, atrăgînd atenţia cumpărătorilor buticurilor noi din localitate dar şi a celor din faţa magazinului Billa, proaspăt înfiinţat după intrarea în UE.
"Doamne, doamne, ceresc tată
Noi pe tine te rugăm
Luminează a noastră minte
Lucruri bune să-nvăţăm
Că tu eşti stăpînul lumii
Şi al nostru tată eşti
Şi pe toate de pe suflet
Numai tu ni le-mplineşti."
După patru ani şi jumătate de călugărie, fu trimis la studii în străinătate, de unde veni cu diploma de cantor, cam nepotrivită pentru ortodoxie, care nu-i recunoscu diploma.
Studiase în Elveţia şi învăţase şi dialectul acela cumplit, dar tot nu avu noroc, astfel că prin relaţii, reuşi să obţină un post de dascăl sau diacon tocmai în Bragadiru, că acolo avea el un unchi după mamă şi trei mătuşi. De la acest popă învăţă tot repertoriul din slujbele duminicale dar nu fu lăsat de către acesta să susţină liturghia de duminică, pentru că nu mai avea cine să tămîieze şi să meargă cu căldăruşa, două posturi de popă întro localitate atît de mică nefiind aprobate de conducerea locală administrativă. Se sătură şi de munca asta, să tot ducă căldăruşa şi să strîngă bani de la credincioşi, astfel că porni el cu mari speranţe spre marele Bucureşti, unde voia să inceapă o carieră de cîntăreţ de muzică populară, că toţi cunosctuţii-i spuneau că are o voce de
sparge pahare, de bas pedalist. fragment. Textul intreg se poate gasi la adresa de mai jos
http://www.poezie.ro/index.php/author/0006081/index.html
Auteur : phatronic
Tags: Luminita Soare umor ironie satira chirila flacara
| | Luminita Soare: Portretul Anei Matache umor - 495 sec
Portretul unei femei model: Ana Matache
schita umoristica de de LUMINITA SOARE |
Ana Matache de profesie moaşă, insă reprofilată ca asistentă sociala încă de pe vremea lui Ceauşescu, spunea acum cîteva zile, după vizionarea filmului românesc " Cum mi-am petrecut sfîrşitul lumii" că şi ea se teme de o apocalipsă în următorii ani, dar că are noroc ca nu trăieşte-n Vrancea, ca să nu moară sub dărîmături, că majoritatea femeilor care ştiau să ghicească în cafea ,în ghioc şi în cărţi proroceau ceva cumplit pentru Romania.
Totuşi, cu vilă la şosea în Bucureşti, nu se teme ea de cutremure ci de « bestiile care-i fac viaţa grea » pentru că « ei nu mai vrea să se întoarcă".
Pusese destul la ciorap de cînd statul roman al regimurilor schimbătoare, de la Ceauşescu la Băsescu o finanţau la Viena pe ea ca şefă a centrului social internaţional de integrare a străinilor în Austria », ea primind competenţa de a integra oiţele rătăcite ale diasporei.
O femeie dură, dintr-o bucată, şcolită la Acaemia „Ştefan Gheorghiu" dar şi la facultatea de psihologie, a terminat studiile prin anii 70 ca şefă de promoţie a bătăuşilor din breasla sanitară a SECU-lui. Era supranumită şi „Anelise palmă oarbă" pentru că lovea unde nimerea, durerile nesensibilizînd-o. Prin relaţii vechi şi noi din partidul vechi unic dar şi din ramificaţiile noi ale acestui copac bătrîn care se numeşte „partidul comunist", a reuşit în cîţiva ani să-şi aducă toare rudele, toţi foştii prieteni, concubini şi concubine si să-i plaseze în locuri căldicele, pe la spitale, institute de cercetare, în timp ce rebelii, înregistraţi ca emigranţi dar şi ca pacienţi ai psihiatriei, fără ştirea acestora, erau plasaţi, trimişi de colo colo, atraşi ca de pendulul lui Maxwell trăind de pe o zi pe alta, mulţi trăind din ajutorul de şomaj, mulţi lucrînd prin magazine, la abatoare, în lagăre, prin fabrici de şuruburi sau de textile, în timp ce lumea bună venită taman din Pantelimon, Rahova şi Dămăroaia se lăfăia în limuzine negre, mergea la baluri, cocheta cu staruri iar unele dintre rudele Anelise Matache chiar deveniră artisti.
Ana, care înainte de a veni în « oraşul muzicii » nu ştia aproape nimic despre muzica simfonica sau despre operă, deveni peste noapte un critic de temut al teatrelor vieneze, şi primi şi nişte roluri prin intermediul lui „naşu Liviu" un manager roman aciuat pe la o institutie artistica vieneză. Naşu Liviu pretindea 50% din gaje, dar ce conta banul cînd puteai să te dai mare pe scenă şi să dai interviuri?
Primul rol al Anei a fost in Manon de Massenet, rol pe care trebuia să-l mimeze şi să-l joace. Cel mai mult i-a plăcut "scena măsuţei" pe care putea să o care-n spate, să se întindă pe ea şi să o alinte. "Adieu notre petite table" era o arie de forţă, puteai improviza cum voiai, te puteai chiar băga sub masă, dar cu grijă să nu deranjezi microfoanele ascunse acolo, iar această arie a rămas în memoria publicului Vienez, adorînd-o pe Ana în timp ce făcea streeptease pe masă, cu o sticlă de Tequilla în mănă, beată criţă într-o seară şi strigînd pe lîngă vocea puternică din difuzoare:
"încă una nea Onele şi de data asta adu şi nişte murături şi vreo două trei felii de pine neagră unse cu cremă Zazicki. Şi adu-l şi pe Werther ăla-ncoace, că n-are sens săşi zboare creierii acum în postul paştelui. Hai că avem destul loc la masa asta, că nu-I aşa de mică cum se spune-n cîntec ». Ca de de grieus, greuceanul acela plicticos m-am saturat deja iar ca asistenta sociala ma simt raspunzatoare de viata unui pcient...werther draga, asteapta ca facem un couch rapid si um mopung si nu-ti mai zbori creierii ca azi maid raga avem de toate si Goethe e mort demult.
Deşi star, nu-i plăceau dineurile somputoase decît cînd purta haine scumpe şi cînd făcea poze pentru presa vieneză.În restul zilelor săptămînii mergea la Zaiazi, un local sîrbesc, unde bea pînă pica sub masă cu un « Kumpel » turc, tot coleg de spital, pe care-l dusese şi la operă, un oarecare Lefterim Aram, căruia-i schimbă numele în Villanamba Cucuruz, cu care juca în La traviata de Verdi cu plăcere, acesta înprumutînd tot o voce de arhivă « meşterită » pe computer, a unui oarecare Florin, un aventurier căzut la datorie împotriva comunismului prin anii 80, dar cum statul nu pierdea nimic, adica i-au înregistrat frumoasa voce de tenor, ca să o aibă pentru mai tîrziu, la nevoie, după cum chiar Ana spunea că aceste înregistrări din arhivă reprezentau « părăluţele albe pentru zilele negre ».
Cu colegele românce se înţelegea bine Ana, pentru că le cunoştea de multă vreme, majoritatea fiindu-i rude precum : fine, naşe, verişoare şi cumătre. Ba avea şi nepoate şi nepoţi.
La centrul de integrare socială din incinta spitalului de boli nervoase din Baumgartnerstrasse nu era mare lucru de făcut. Trebuiau să stea toată ziua cu ochii lipiţi de monitorul computerului şi să urmărească evoluţia camerelor de luat vederi urmărind gesturile pacienţilor care nici habar n-aveau că erau urmăriţi şi la locul de muuncă şi acasă. Cînd se plictiseau, asistenţii sociali jucau pocker în internet la casino royal, sau jucau popice în sala de dans pentru handicapaţi a spitalului.
Aceasta era Ana Matache, care nu are nevoie de un portret mai bun, fiind oricum zilnic fotografiată de jurnaliştii presei internaţionale şi făcîndu-şi veacul între spital şi restaurantul Zaiazi, unde bea cot la cot « gschpritztes Wein » cu Lefterim Aram şi cu colegul mai tînăr Neidhart Kyotomati, un asistent social pe jumătate japonez (mama avînd origine japoneză), care se trăgea dintr-o familie modestă, ambii părinţi fiind croitori de meserie, emigranţi chinezi, mai întîi emigrînd în Japonia apoi în Finlanda şi poposind în căldicica Austrie, unde se poate face orice dacă ştii să te descurci şi să faci bani.
Ana se mărită în cele din urmă cu Neidhart, ai cărui părinţi coseau adevărate minuni pentru ea şi, în ciuda vîrstei, 69 de ani, făcu şi un copil cu Naidhard pe care-l botezară Andrei Kamazucka, primind deci un nume romanesc, că Ana era totuşi o adevărată patrioată, care mereu vorbea romaneşte cînd mergea la reşedinţa ei din Bucureşti cu familia şi cu colegii, iar Kamazucka fiind dat în memoria bunicului lui Neidhart, un bătrîn lup de mare, cu mustaţă, care fusese decorat de mai multe ori în timpul celui de-al doilea război mondial.
Ana Matache Naidhardt are toate motivele să fie mulţumită. A, uitasem să amintesc că Naidhart era un nume de împrumut, fiind propus la primirea cetăţeniei austriece de către autorităţi, cărora nu le plăcea numele chinezesc Thai Choi.
Auteur : phatronic
Tags:luminita saore umor ana matache flacara unda vesela
| | Luminita Soare "Cercetari stiintifice de cartier". Umor sec - 306 sec
Cercetari stiintifice de cartier schita umoristica de Luminita Soare
Era o duminică superbă, liniştită, slujba religioasă se terminase şi doamnele respectate ale cartierului Vitan, se întorceau acasă. Pentru cine nu ştia, în cartier se gătea pentru duminică de sîmbăta, pentru că, duminica, era o zi dedicată "recreaţiei", a legăturilor intraumane , a odihnei tuturor oamenilor muncii, indiferent de pregătirea morală şi intelectuală a acestora. Se ştia, că fiecare matroană "de bine" ieşea la un şpriţ la nea Tache sau la nea Costică, cu toată familia, după amiază, dimineaţa fiind dedicată rugaciunii în mijlocul oiţelor lui Dumnezeu, la biserica din apropiere. Unele croşetau ciorapi sau feţe de masă cu trandafiri(moda feţelor de masă a anului 2004, sesiunea de primăvară, vară fiind trandafirii), sau coseau perdele cu franjuri . Cele ai respectate femei din cartier erau, Ana, care lucra ca femeie de serviciu la toaleta pentru barbaţi a istitutului de cercetări pentru ace cu gămălie, ţepuşe pentru frigărui, andrele simple şi complexe precum şi pentru şpiţe pentru umbrele de ploaie şi pentru umbrele de soare, pentru gradinile de vară ale berăriilor, ale cofetăriilor şi ceainăriilor chinezeşti.
Era numită cu respect" femeia cibernetică de la budă", dar fără ironie, pentru că, atunci cînd nu era coadă la bărbaţi, trăgea cu ochiul sfredelitor, pe la geamurile laboratoarelor, unde, oamenii de ştiinţă, cu ochelari cu rame groase şi halate albe, inventau, produceau şi gîndeau pentru ştiinţa viitorului. Ana nu era o femeie "de alea", dar nu putea altfel să traducă cubîntul "cibernetică", pentru că auzise îtr-o zi o glumă a lui Sandu al lui Vasilache, despre o maşină sexuală cu aburi sau cu cărbuni, cu telecomandă, pe care o poţi mînui, chiar cînd eşti însoţitor de vagon şi ştii ca un mecanic de locomotivă să conduci şi trenul.
O altă cucoană a tîrgului oamenilor de bine din Vitan, era Aura Palmausurica, o evlavioasă florăreasă, care era căsătorită cu Nicu Pantofaru, băiatul lui Tache Pantofarul, marele proprietar de restaurante din cartier. Era foarte simţită , vindea flori numai sîmbăta, zi în care nu avea voie " de la Dumnezeu" să înjure, să tragă de păr, să bată copii şi să-l tiranizeze pe Nicu, care avea meteahna jocului cu degetele. Nicu, avea o boală psihică, susţinea că degetele sînt nişte fiinţe ale sale, care sălăşluiau în el, şi care-l inspirau la numărat, de fiecare dată cîştigînd la jocuri de noroc. Aura Palmausurica nu voia să recunoască acest lucru faţă de lumea bună, a tîrgului, dar îi era ruşine cu bărbatul ei în societate, om înebunit după cifre şi după mărci de maşini.
Într-o duminică, o oarecare membră a societăţii de binefacere a patrupedelor , făcu o vizită peste hotarele cartierului, tocmai în ferentari, la o rudă care avea computer şi vizionă filmul american "Misiune imposibilă", partea a doua, cu Tom Cruise, în rolul principal şi fu uluită de faptul că "ăia din film" , purtau măşti, nu ca actorii noştrii, care îmbătrîneau ăşa, de la o zi la alta, fără să trădeze arta. Imediat tema aprinse cîteva cartiere, chiar şi pantelimonul participă la talk-show-uri de cîteva ori, aducînd ca martor, pe un oarecare Valerică, un băiat cam naiv, care terminase şi Facultatea de actorie, şi nu învăţase nimic despre ştiinţa măştilor de gumă, piele artificială şi umplute cu gelatină. Valerică vazuse filmul şi rămăsese consternat, jurînd să se răzbune de moarte pe profesorii cae l-au învăţat meserie. Majoritatea celor prezenţi la şedinţele dedicate acestei teme a filmului de azi , de mîine şi de poimîine, au votat însă cu majoritate de voturi, că filmul este o vrăjitorie, nu este o realitate şi apelară al ajutorul Rădiţei Manulea, o ghicitoare în cafea, desăvîrşită şi o cititoare în palmă excelentă. Rădiţa vizionă filmul de două ori şi argumentă destul de logic de altfel:
"Lăsaţi-i dracului de americani, fă, ca ei este nişte oameni, care face multe, ca are dolari mulţi. Om avea şi noi, dacă dama de ghindă nu mă minţeşte peste fro zece ani, după ce intrăm in Ueaua aia" (Uniunea erropeană).
Omenirea este în continuu progres, mulţi sînt de această, părere, şi aşa s-a mai încheiat o şedinţă ad-hoc, "menajată" şi condusă de Valerică, pentru că, el era cel mai potrivit om, în materie de om de film şi de teatru, să luminize cultura cartierelor mai mărginaşe.
Filmul rulează de vrei trei săptămîni în cartierul Ferentari, sala e ca de obicei arhiplină, iar Nicu Pantofaru, care îl vizionează pentru a treisprezecea oară, exclamă,cu degetul arătător în gură".
"E da-ţi naibii americanii ăştia, de la preşedintele Nixon încoace".
Auteur : phatronic
Tags: Luminita Soare umor satira teatru de comedie flacara sketch spoof parody performing arts
| | Luminita Soare: "NEHOTARATA"- Dupa Toma Caragiu-Umor sec - 516 sec
Nehorarata (original: "Nehotaratul") dupa RADU STANESCU interpretat de genialul actor Toma Caragiu)
Superb. Sint gata si nu-I decat unsprezece si douazeci. Pot sa merg si pe jos. Poate manecile sa le las mai jos...sau sa ridic doar mansetele. Asa, inca putin: da, superb, le daram, le termin, or sa moara de invidie. Sacou negru, camasa alba, margele albastre...margele albastre albastru cu negru parka nu merge. Albastru cu negru, da, albastru e tot un fel de negru, dar asta e albastru ca ziua. Ia sa vedem totusi cum arata noaptea: Noaptea parca bate-n mov: Movul indispune in noaptea de revelion si strica si buna dispozitie a celorlalti. Negru cu mov, Doamne fereste, le schimb, ce , n-am margele? De ce sa stric tot programul de revelion cu movul? Mov cu negru, auzi. Nu face, nu merge. Culorile sunt foarte importante: unii picteaza cu ele, fac filme- Armonia de culori trebuie sa fie o simfonie de culori, paleta e foarte importanta. Ah, ia sa vedem´. Superb: Negru cu gri cu dungi maro, maro de la castane, satin, efarfa vaporoasa de satin...superb, superb...gri cu negru cu maro. Maro cu negru? Nu nu e gri, ma duc s-o schimb, ce, n-am esarfe? Vai de mine, am esarfe destule---slava Domnului! S-o schimb...e doisprezece si douazeci: Ia sa-mi pun una cu romburi,..nu asta n-are romburi, cu patrate, sau cu cerculete, cu picatele. Cu picatele in noaptea de Revelion, nu, nu merge,. Mai bine-mi pun papion, ce n-am papioane, slava domnului, am destule! Ha,in costum negru cu papion par si mai dominanta. Ce mi-ar lipsi mie acuma...niste plete castanii, maro cu maro, hm, dar de unde sa le iau, ca parul are nevoie de timp ca sa creasca si uite e déjà 12 si 10. Hm, superb...sacou negru, fusta lunga neagra, camasa alba, papion verde, ciorapi albastri...ciorapi albastri...verde cu albastru? Nu merge, imi pun pantaloni negri, schimb fusta si-mi pun sosete albastre cu carouri bleumarin. Bine, bine, dar mi vad sosetele, trebuie sa merg cocosata, spun buna seara, sint cam racita, nu port pantofi cu toc inalt, am pantofi de lac cu sireturi, negri, Nu se poate. Imi schimb ciorapii, da ce, n-am destui ciorapi ce naiba...E déjà 12 20 sar peste sampanie dar am timp destul sa ajung la sarmale..Superb...Pantofi negri, ciorapi gri, cu dungi maro, costum negru, camasa alba...Asta ce cauta aici? Aici trebuia sa stea o esasrfa sau niste margele, ceva gri cu dungi maro. Nu se poate, nu merge...Schimb pantofii, da ce n-am pantofi? Ce naiba? Ii schimb imediat...pantofi maro...maro cu maro, cu gri, cu negru cu alb cu verde. Ce fantezie de culori...Costum negru cu pantofi maro? Nu; nu se poate, nu merge...De ce, schimb costumul, ce, n-am costume? Doamne fereste? Si in loc de poseta neagra, o sa port pe brat un cos cochet de rachita, maro, in care sa-mi pun ceva nimicuri de schimb, un chilot, un maieu, un corset, ca seara e lunga si se transpire mult la dans...da, ii termin, ii darim, or sa moara de invidie. Totusi, maro nu merge cu maro...nu merge si basta..schimb costumul si ma debarasez de cos. Iau o plasa, sau nu, o poseta, un saculet de mina...sau mai bine nimic..schimb costumul si gata. Ia sa vad...superb...Gri cu alb cu maro cu gri cu maro cu maro. Superb. Ce simfonie de culori. Dar papionul asta verde strica toata compozitia...Stiu ce-mi lipseste, un fular albastru....da, superb...dar tot mai lipseste ceva...Si stiu ce lipseste...o basca bleaumarin...O basca bleumarin. Bleumarin cu bleu, cu maro cu gri cu maro cu maro. Superb. Gata, la asta raman. Dar tot mai lipseste ceva: Mai trebuie o a treia dimensiune colossala: kaki! Da, kaki, un rucksack,.Superb..hehe, E abia trei si trenul pleaca abia la cinci. Pot sa merg si pe jos. Predeal, zapada, munti, brazi. Alb cu verde, cu bleumarin, cu bleu, cu gri, cu maro, cu alb, cu maro cu maro, kaki! Superb! He, he, superb!
Auteur : phatronic
Tags: Luminita Soare Toma Caragiu Nehotaratul umor flacara sketch spoof parody
| | Umor - High Shine - Live@Krizevci - Klub Kulture - 562 sec
This rocks.
Auteur : pravoslavac666
Tags:stoner sonic doom sludge umor croatia high shine
| | Luminita Soare :"Inteleptul" de Ion Baiesu- umor - 330 sec
Luminita Soare :"Inteleptul" de Ion Baiesu- umor
Auteur : phatronic
Tags: Luminita Soare ion Baiesu-Teatru umor flacara parody pranks
|
|
